În lumina sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, Biserica din Podeni a devenit, joi, 13 august, locul unei frumoase întâlniri catehetice cu cei mici și cu părinții lor. Sub titlul „Împărăteasa cerului și a pământului – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria”, copiii au pornit într-o călătorie prin paginile Sfintei Scripturi, descoperind pas cu pas locul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii și virtuțile care au făcut din smerita Fecioară din Nazaret cea mai cinstită dintre făpturile lui Dumnezeu. Cateheza s-a încheiat cu îndemnul ca fiecare copil să așeze în propria viață câte o „floare” duhovnicească – credință, smerenie, ascultare, rugăciune, bunătate și iubire – ca dar adus Maicii Domnului.
În după-amiaza zilei de 13 august, în apropierea praznicului Adormirii Maicii Domnului, copiii și părinții din Parohia Podeni s-au întâlnit din nou în biserică pentru un popas de rugăciune și învățătură, în cadrul programului catehetic desfășurat în parohie.
Tema întâlnirii, „Împărăteasa cerului și a pământului – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria”, ne-a purtat de această dată prin paginile Sfintei Scripturi, pentru a descoperi împreună cine este Maica Domnului și de ce Biserica îi acordă o cinstire atât de înaltă.
Cateheza a pornit de la un adevăr fundamental: credința noastră nu se întemeiază doar pe ceea ce simțim sau ne imaginăm, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu, „insuflat de Dumnezeu și de folos spre învățătură” (II Timotei 3, 16). De aceea, copiii au fost invitați să descopere chipul Maicii Domnului urmărind, pas cu pas, mărturia Sfintei Scripturi.
Am pornit de la prorocia lui Isaia – „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu...” (Isaia 7, 14) – și am ajuns apoi la taina Bunei Vestiri, când Arhanghelul Gavriil îi adresează Fecioarei Maria cuvintele: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28).
Copiii au descoperit că măreția Maicii Domnului nu începe cu o coroană, ci cu smerenia și ascultarea ei: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Prin acest răspuns simplu, dar deplin, Fecioara Maria se așază cu întreaga sa ființă în mâinile lui Dumnezeu.
Drumul nostru biblic a continuat spre casa Elisabetei, unde Maica Domnului este numită pentru întâia dată „Maica Domnului meu” (Luca 1, 43), apoi spre peștera Betleemului, unde Fiul lui Dumnezeu Se naște în smerenie și este așezat într-o iesle. Alături de păstori și de magii veniți de la Răsărit, copiii au redescoperit bucuria întâlnirii cu Pruncul Hristos și semnificația darurilor aduse Lui: aur, tămâie și smirnă.
Un moment aparte al catehezei l-a constituit Nunta din Cana Galileii. Acolo am întâlnit poate cea mai frumoasă moștenire lăsată nouă de Maica Domnului: „Faceți orice vă va spune El” (Ioan 2, 5). În aceste câteva cuvinte se cuprinde întreaga ei lucrare: Maica Domnului nu oprește niciodată privirea asupra sa, ci ne îndreaptă neîncetat către Fiul ei, Hristos.
Am urmat-o apoi până pe Golgota, acolo unde, atunci când mulți fugiseră, Maica Domnului a rămas lângă Crucea Fiului său. În ceasul durerii, Mântuitorul îi spune ucenicului iubit: „Iată mama ta!” (Ioan 19, 27). Copiii au putut înțelege astfel de ce Biserica o simte și o cheamă pe Maica Domnului ca mamă duhovnicească și ocrotitoare a celor care Îl urmează pe Hristos.
După Înălțarea Domnului o regăsim în mijlocul Apostolilor, stăruind împreună cu ei în rugăciune. Maica Domnului rămâne astfel în inima Bisericii, iar la sfârșitul vieții sale pământești, sărbătoarea Adormirii ne amintește că moartea nu este ultimul cuvânt asupra omului care trăiește în Dumnezeu.
Am ajuns apoi la întrebarea care a dat titlul întâlnirii: De ce o numim „Împărăteasa cerului și a pământului”? Pentru că ea este Maica Împăratului Hristos, cea despre care glasul Bisericii mărturisește, folosind cuvintele psalmistului: „Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și preaînfrumusețată” (Psalmul 44, 11).
Cinstirea Maicii Domnului nu se reduce însă la cuvinte, icoane, flori sau cântări. Cea mai frumoasă cinstire este urmarea vieții ei. De aceea, spre finalul catehezei, copiii au descoperit șase „flori” pe care fiecare le poate cultiva în propria inimă: credința, smerenia, ascultarea, rugăciunea, bunătatea și iubirea.
Întâlnirea s-a încheiat sub semnul încredințării noastre Maicii Domnului, cu dorința ca ceea ce copiii au văzut și au auzit să nu rămână numai o lecție frumoasă, ci să devină începutul unei apropieri mai profunde de Dumnezeu.
Pentru că adevărata cateheză nu se încheie odată cu ultimul diapozitiv. Ea continuă acasă, în rugăciunea copilului, în ascultarea față de părinți, într-o faptă bună, într-o iertare oferită și într-o inimă care învață, puțin câte puțin, să-L iubească pe Hristos.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne cu cinstitul tău Acoperământ și călăuzește pașii copiilor noștri spre Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru!
Pr. Gherman Costică
