În cadrul Proiectului catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, Parohia Podeni a organizat joi, 17 septembrie 2026, întâlnirea cu tema „Strugurele iubirii – Bucuria de a dărui”. Pornind de la povestea unui ciorchine care a trecut din mână în mână, copiii au descoperit că darul făcut din iubire nu sărăcește, ci înmulțește bucuria și îi apropie pe oameni de Hristos și unii de alții.
În după-amiaza zilei de joi, 17 septembrie 2026, copiii Parohiei Podeni s-au întâlnit din nou în cadrul Proiectului catehetic „Hristos împărtășit copiilor”. Tema întâlnirii, „Strugurele iubirii – Bucuria de a dărui”, i-a purtat spre unul dintre cele mai simple și mai frumoase adevăruri ale vieții creștine: ceea ce păstrăm numai pentru noi se poate împuțina, dar ceea ce dăruim din inimă rodește în sufletele multora.
În centrul catehezei s-a aflat imaginea unui ciorchine de struguri. Boabele sale, deși numeroase, sunt strânse împreună și primesc viață din aceeași viță. Ciorchinele a devenit astfel o imagine a comuniunii, a legăturii dintre oameni și a iubirii care îi apropie. Așa cum boabele nu alcătuiesc un ciorchine decât rămânând unite, nici bucuria omului nu poate fi deplină atunci când este trăită în singurătate și păstrată numai pentru sine.
Copiii au urmărit filmulețul ortodox „Strugurele”, o povestire a Ieromonahului Savatie Baștovoi, în care un ciorchine primit în dar trece din mână în mână. Fiecare dintre cei care îl primește se gândește mai întâi la altcineva și îl dăruiește mai departe. Ciorchinele ajunge astfel să facă un drum al iubirii, fără ca vreunul dintre cei întâlniți să se simtă sărăcit. Dimpotrivă, fiecare gest de renunțare luminează o inimă și face ca darul să devină mai prețios.
După vizionarea filmului, copiii au fost invitați să urmărească drumul ciorchinelui și să descopere motivul pentru care fiecare personaj a ales să-l ofere altuia. Dialogul a pornit de la întrebări apropiate de viața lor: Ce înseamnă să-i dai întâietate celuilalt? Ce putem dărui atunci când nu avem lucruri materiale? Ce ne împiedică uneori să împărțim? Răspunsurile au arătat că un dar poate fi și timpul oferit cuiva, un cuvânt bun, ajutorul dat fără să ni se ceară, iertarea, rugăciunea sau apropierea de cel care se simte singur.
Cateheza a îndreptat apoi privirea copiilor spre Hristos, Darul cel mai mare făcut oamenilor de Dumnezeu. Mântuitorul nu ne-a oferit numai cuvinte și învățături, ci S-a dăruit pe Sine pentru viața lumii. Cuvintele Sale, „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13), au arătat că adevărata iubire se vede în puterea de a ieși din grija exclusivă pentru sine și de a purta nevoia celuilalt.
Imaginea strugurelui i-a condus pe copii și spre Sfânta Liturghie. Din rodul viței se pregătește vinul care, prin lucrarea Duhului Sfânt, se preface în Sângele Domnului. În Sfânta Împărtășanie, Hristos ni Se dăruiește pentru ca noi să primim viață și să învățăm, la rândul nostru, să devenim dar pentru cei din jur. Astfel, gesturile mici de bunătate nu rămân simple fapte omenești, ci devin răspunsuri la iubirea pe care Dumnezeu ne-o oferă neîncetat.
Partea practică a întâlnirii a fost construită în jurul „Ciorchinelui faptelor bune”. Pe un flipchart a fost desenat un ciorchine mare, iar copiii au venit pe rând și au scris în câte o boabă o faptă bună pe care doresc să o împlinească. Treptat, ciorchinele s-a umplut cu hotărârile lor, devenind o mărturie văzută a dorinței de a transforma ceea ce au învățat în gesturi concrete. Fiecare boabă purta o făgăduință, iar toate împreună alcătuiau rodul unei comunități unite prin iubire.
Întâlnirea s-a încheiat cu rugăciune și cu îndemnul ca fiecare copil să aleagă o persoană pe care o poate ajuta în zilele următoare, fără să aștepte laudă sau răsplată. Cuvintele Mântuitorului, „În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8), au rămas ca o chemare adresată tuturor.
Copiii au participat cu bucurie, au răspuns cu sinceritate și s-au implicat cu mult interes în activitate. La final, și-au exprimat nerăbdarea de a reveni la următoarea întâlnire catehetică. Bucuria lor a arătat că învățătura credinței este primită cel mai frumos atunci când cuvântul, imaginea, dialogul și fapta se întâlnesc.
„Strugurele iubirii” nu a rămas doar tema unei cateheze. El a devenit imaginea unei bucurii care crește atunci când este împărțită. Un singur ciorchine a trecut din mână în mână, iar în urma lui au rămas inimi mai atente, mâini mai pregătite să ajute și dorința copiilor de a transforma iubirea în faptă.
