Nașterea Maicii Domnului – începutul bucuriei și al nădejdii noastre

Nașterea Maicii Domnului - începutul bucuriei și al nădejdii noastre

Iubiți credincioși....., astăzi trăim o sărbătoare aleasă, o sărbătoare care luminează
întunericul acestei lumi și aduce nădejde celor osteniți și apăsați. Este ziua în care
Biserica prăznuiește Nașterea Preasfintei Fecioare Maria, începutul bucuriei,
începutul mântuirii, începutul unei noi istorii a omenirii.
Când un copil se naște într-o familie, întreaga casă se umple de lumină și de
bucurie. Lacrimile părinților se transformă în zâmbet, iar suspinul de rugăciune se
preface în mulțumire. Dar ce vom spune astăzi, când nu se naște un copil oarecare, ci
Prunca cea preacurată, care avea să devină Maica Domnului nostru Iisus Hristos,
Născătoarea Vieții și Împărăteasa cerului și a pământului?
Această zi este o pregustare a bucuriei veșnice. Este ca o fereastră prin care se
revarsă lumina cerului în istoria omenirii. Părinții Ioachim și Ana, oameni drepți, dar
îndelung încercați de durerea nerodirii, primesc răspuns la rugăciunea lor și în brațele
lor se odihnește o copilă pe care o vor chema Maria.
De aceea, cântarea Bisericii răsună: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea”. Și nu este vorba de o bucurie trecătoare,
ca aceea pe care ne-o dau sărbătorile lumești, ci o bucurie veșnică, o bucurie ce nu
poate fi umbrită de necazuri sau întristări.
Astăzi cerul și pământul își unesc glasurile: îngerii se minunează, oamenii se
veselesc, iar istoria mântuirii începe să-și scrie o pagină nouă. Din pântecele Anei se
naște cea care va deveni templu al Dumnezeului celui viu, chivot al harului, scară
a cerului și pod de trecere de la moarte la viață.
Înainte de a privi la frumusețea nașterii Maicii Domnului, trebuie să ne oprim o
clipă la viața părinților ei, Ioachim și Ana. Ei nu erau oameni simpli, trăitori la
întâmplare, ci erau oameni drepți și aleși în fața lui Dumnezeu. Viața lor era o
neîncetată rugăciune și așteptare. Dar aveau o rană adâncă în inimă pentru că nu
aveau copii.
În acele vremuri, lipsa de copii era privită ca o rușine și chiar ca un semn de
pedeapsă dumnezeiască. Oamenii îi priveau cu suspiciune, îi judecau și îi arătau cu
degetul. De câte ori mergeau la templu, Ioachim și Ana erau adesea ocoliți, fiind
considerați „sterpi”. Însă în tăcerea și în amărăciunea lor, au rămas statornici în
credință și nădejde.
Ne putem imagina chipul Anei, femeie bătrână, îngenuncheată în colțul casei, cu
lacrimi curgând pe obraji, rostind: „Doamne, de vei binevoi să ridici ocara mea și sămi
dai un prunc, Ție Ți-l voi închina!”. Și vedem pe Ioachim, urcat pe munte, în
pustie, postind și rugându-se cu toată inima. Această răbdare, această statornicie în
rugăciune a fost bineplăcută lui Dumnezeu.
Atunci când oamenii nu mai sperau nimic, Dumnezeu a deschis cerul. Un înger sa
arătat Anei și i-a spus: „Rugăciunile tale au fost auzite. Vei naște o fiică,
binecuvântată mai presus de toate femeile. Prin ea se va aduce mântuirea lumii”.
1
Astfel, Nașterea Mariei nu este doar un eveniment într-o familie, ci un semn
dumnezeiesc. Este dovada că Dumnezeu ascultă rugăciunile celor care nu încetează
să creadă, chiar și atunci când par neauzite. Este mărturia că puterea Lui se arată
acolo unde omul nu mai are nicio putere.
Și iată că prunca Maria se naște nu doar ca răspuns la dorul a doi părinți, ci ca
început al mântuirii întregului neam omenesc. De aceea, Ioachim și Ana nu sunt doar
părinții unei fetițe, ci părinții Împărătesei cerului.
Iubiți credincioși, dacă ne uităm la întreaga istorie a mântuirii, vom vedea că toate
drumurile converg către un singur punct: Maica Domnului. Ea este poarta prin care
Dumnezeu a ales să intre în lume. Ea este pântecele curat care L-a încăput pe Cel
neîncăput, „raiul tainic” în care a înflorit Pomul Vieții – Hristos.
Nașterea ei nu este doar începutul unei vieți omenești, ci începutul mântuirii
tuturor. De aceea, Sfinții Părinți o numesc „hotarul dintre Vechiul și Noul
Testament”. Prin ea se încheie așteptarea profeților și începe împlinirea
promisiunilor.
Maica Domnului nu a fost aleasă pentru că ar fi fost mai bogată sau mai puternică
decât altele, ci pentru curăția, smerenia și ascultarea ei desăvârșită. Dumnezeu
privește nu la mărimea bogăției, ci la adâncul inimii. Iar inima Mariei era un pământ
curat, gata să primească sămânța Cuvântului.
De aceea spunem că ea este „Împărăteasa cerului și a pământului”. Dar
atenție: nu pentru că și-a dorit slavă sau cinste, ci pentru că și-a dorit să rămână în
ascultare și în smerenie. A primit voia lui Dumnezeu cu cuvântul simplu: „Iată
roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău!”.
Ce mare învățătură este aceasta pentru noi! Lumea de astăzi caută mereu puterea,
lauda, locul de întâietate. Maica Domnului ne arată alt drum: drumul smereniei, al
curăției și al ascultării de Dumnezeu. Iar acest drum nu coboară omul, ci îl înalță.
Căci cel care se smerește, acela este înălțat de Dumnezeu.
De aceea, icoana Maicii Domnului nu lipsește din nici o biserică și din nici o casă
creștină. Când ne rugăm ei, nu ne oprim la chipul unei femei, ci ne înălțăm mintea la
taina acestei „porți a mântuirii”, prin care a intrat în lume Fiul lui Dumnezeu.
Așadar, sărbătoarea de astăzi nu este doar o amintire istorică, un eveniment
petrecut în vechime, ci o taină vie care continuă să lucreze în sufletele noastre.
Nașterea Maicii Domnului este începutul bucuriei și pentru noi, cei de astăzi, căci
prin ea a venit în lume Hristos, Mântuitorul nostru.
Fără nașterea ei, n-ar fi fost Întruparea. Fără întrupare, n-ar fi fost Crucea. Fără
Cruce, n-ar fi fost Înviere. Totul pornește de la acest început smerit: nașterea unei
copile într-o casă îmbătrânită de lacrimi și rugăciuni.
Pentru noi, cei de astăzi, această sărbătoare are mai multe înțelesuri:Este o
sărbătoare a nădejdii. Dacă Dumnezeu a putut să aducă rod în pântece sterp și viață
acolo unde oamenii vedeau doar uscăciune, atunci și în viețile noastre poate înflori
ceva nou. Nimeni nu este uitat de Dumnezeu.
2
Apoi este o sărbătoare a curăției. Maria s-a născut nu pentru bogății lumești, ci
pentru a fi „vas ales” al lui Dumnezeu. Și noi suntem chemați să ne păstrăm viața
curată, să fim vase de cinste în mâinile Domnului. Este o sărbătoare a bucuriei.
Într-o lume obosită de griji și tulburări, Maica Domnului aduce mângâiere și pace.
Când prăznuim nașterea ei, inima se deschide spre lumina cerească.
Sărbătoarea aceasta are și un mesaj practic: dacă Ioachim și Ana nu au încetat
să se roage, nici noi să nu încetăm a ne ruga. Dacă Dumnezeu i-a ascultat la
vremea aceea și pe noi ne va asculta, chiar dacă întârzie uneori răspunsul.
De aceea, prăznuind astăzi nașterea Maicii Domnului, prăznuim de fapt începutul
mântuirii noastre. Ne aducem aminte că istoria lumii nu este o succesiune de
întâmplări, ci un drum condus de mâna lui Dumnezeu, care începe printr-un prunc și
se desăvârșește în Hristos.
Iubiți credincioși, viața părinților Ioachim și Ana este o icoană vie a răbdării și a
încrederii în Dumnezeu. Ani de-a rândul au purtat pe umeri povara nerodirii, dar n-au
încetat să bată la poarta cerului prin rugăciuni neîncetate. Și pentru că au umblat în
căile Domnului, au primit cea mai mare binecuvântare: pe însăși Maica Vieții.
Aici vedem o mare învățătură: Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Oricine
trăiește cu credință, oricine se roagă cu răbdare și nu se lasă biruit de deznădejde, va
culege roadele nădejdii. Poate nu atunci când vrem noi, poate nu cum ne-am închipuit
noi, dar cu siguranță la vremea potrivită.
Ce roade aduce umblarea cu Dumnezeu?
Pace sufletească. În mijlocul necazurilor, omul credincios rămâne liniștit, pentru
că știe că Dumnezeu are ultimul cuvânt.
Apoi binecuvântare în familie. Rugăciunea și credința aduc unitate și înțelegere
între soți, între părinți și copii.
Ne dă putere în încercări. Dumnezeu nu ia crucea de pe umerii noștri, dar ne dă
puterea să o purtăm și să ieșim biruitori. Așa cum un pom bun face roade bune, omul
care trăiește cu Hristos rodește în fapte bune, în milostenie, în blândețe și în iertare.
Să ne gândim: dacă Ioachim și Ana au primit un copil la bătrânețe, ce daruri poate
să aducă Dumnezeu și în viața noastră atunci când Îl urmăm cu credincioșie? Ne
poate aduce vindecare, ne poate aduce izbăvire dintr-o primejdie, ne poate aduce
luminarea minții,ne poate aduce pacea sufletului.
De aceea, să nu uităm niciodată: Dumnezeu răsplătește fiecare pas făcut pe
drumul credinței.
Iubiți credincioși, pentru a înțelege mai bine cum lucrează Dumnezeu prin răbdare
și credință, Biserica ne-a lăsat multe exemple în Pateric și în viețile sfinților.
Se povestește despre o femeie simplă, care nu avea copii și era foarte întristată.
Ani de-a rândul, în fiecare zi, se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului și zicea cu
lacrimi: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, știi durerea mea, nu mă lăsa rușinată.
Roagă-L pe Fiul tău să-mi dăruiască și mie bucuria maternității, dar dacă nu este voia
Lui, dă-mi inimă de mamă, ca să-i pot iubi pe toți copiii ca pe ai mei”.
3
Trecând vremea, Dumnezeu i-a dăruit nu doar copii, ci și o inimă atât de caldă
încât toți copiii din sat o numeau „mama lor”. Și nu o singură dată se auzea: „Haideți
la mama cutare, că acolo găsim pâine și alinare”.
Această istorisire simplă ne arată un adevăr mare: Maica Domnului nu lasă
nerăsplătită nicio rugăciune spusă cu credință. Uneori răspunsul vine altfel decât
ne așteptăm, dar întotdeauna vine spre binele nostru.
Așa a fost și în viața drepților Ioachim și Ana. Când oamenii îi socoteau sterpi,
Dumnezeu pregătea rodul cel mai binecuvântat. Și astăzi, când oamenii poate ne
judecă sau ne privesc cu dispreț, dacă rămânem statornici în rugăciune, Dumnezeu ne
va ridica și ne va da mai mult decât am nădăjduit.
Iar dacă tot ce am spus până acum pare o istorie îndepărtată, trebuie să înțelegem
că această sărbătoare nu rămâne doar o pagină frumoasă din trecut, ci este o chemare
vie pentru noi, cei de astăzi.
Cum putem noi cinsti nașterea Maicii Domnului?
Prin rugăciune curată. Maica Domnului este mijlocitoarea noastră înaintea
Fiului ei. Să ne apropiem cu încredere de icoana ei, să-i spunem durerile și
neputințele noastre,și rugăciunea către ea nu este niciodată zadarnică.
Prin curăție și smerenie. Dacă Maria a fost aleasă pentru că era curată și smerită,
și noi suntem chemați să urmăm această cale. Să ne ferim de vorbe deșarte, de bârfe,
de răutăți și de păcate care ne murdăresc sufletul.
Apoi prin apropierea de Biserică. Nașterea Maicii Domnului este începutul
bucuriei, dar bucuria aceasta se hrănește doar în Biserică, prin Sfânta Liturghie, prin
Spovedanie și Împărtășanie,prin dragoste față de aproapele. Așa cum Maica
Domnului este „Maica milei” și „mângâierea celor necăjiți”, și noi suntem chemați să
fim o mângâiere pentru semenii noștri. Un cuvânt bun, o pâine oferită celui flămând,
o vizită la cel bolnav, toate acestea sunt cinstiri adevărate aduse Maicii Domnului.
Dacă fiecare creștin ar lua în serios aceste lucruri, lumea s-ar schimba. Familiile
ar fi mai unite, sufletele mai împăcate, iar satul nostru ar fi un colț de rai.
Astăzi, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, fiecare dintre noi este chemat săși
nască în inimă un gând bun, un pas spre lumină, o hotărâre de a fi mai aproape de
Hristos.
Iubiți credincioși, astăzi, cerul și pământul se unesc într-o cântare de bucurie: s-a
născut Maica Vieții, Împărăteasa cerului și a pământului, mijlocitoarea noastră către
Hristos Domnul. Prin nașterea ei, întunericul lumii s-a luminat, lacrimile lui Ioachim
și ale Anei s-au prefăcut în bucurie, iar omenirea a primit darul cel mai de preț – pe
Maica lui Dumnezeu.
Sărbătoarea aceasta ne învață că nimic nu este cu neputință la Dumnezeu și că
fiecare lacrimă de rugăciune se adună în vasele harului. Când credem și răbdăm,
Domnul ne dăruiește mai mult decât am cerut și mai frumos decât am gândit.
De aceea, să încheiem cu o rugăciune scurtă și fierbinte:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, tu care te-ai născut spre
4
bucuria întregii lumi, primește rugăciunile noastre, acoperă-ne cu cinstitul tău
acoperământ, ocrotește familiile noastre, binecuvântează copiii noștri și întărește pe
cei neputincioși. Roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru să ne dăruiască pace,
credință și mântuire.”
Și dacă vom trăi cu Maica Domnului în suflet, atunci fiecare zi va fi o sărbătoare,
fiecare necaz va fi mai ușor de purtat, iar la ceasul sfârșitului nostru o vom afla lângă
noi, ca o adevărată Mamă, care să ne ducă de mână în Împărăția Fiului ei.
Astăzi se bucură cerul și pământul! Să ne bucurăm și noi, împreună cu îngerii,
rostind cu toată credința:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!” Amin.
Pr. Gherman Costică
5